Aceasta este statuia zeului in a carui onoare erau tinute jocurile olimpice. Era situata in locul care a dat numele olimpiadelor. Pe timpul jocurilor, razboaiele incetau, iar atletii veneau din Asia Mica, Siria, Egipt si Sicilia pentru a participa la Olimpiade si pentru a-l venera pe regele zeilor: Zeus.
In vechiul oras Olimpia, pe coasta vestica a Greciei moderne, la aproximativ 150 km de Atena.
Vechiul calendar grecesc incepea in anul 776 i.Hr., si se crede ca atunci au inceput si jocurile olimpice. Minunatul templu al lui Zeus a fost conceput de arhitectul Libon, si a fost construit in jurul anului 450 i.Hr. In raport cu puterea din ce in ce mai mare a Greciei antice, stilul doric, care este destul de simplu, parea ramas in urma, fiind necesare niste modificari. Solutia: o statuie maiestuoasa. Sculptorul atenian Fidias a fost insarcinat cu constructia acestui monument sacru. In anii care au urmat, templul a atras vizitatori si pelerini din toata lumea. In secolul II i.Hr., au fost facute cu indemanare reparatiile statuii in varsta. In primul secol d.Hr., imparatul roman Caligula a incercat sa transporte statuia la Roma, insa incercarea lui a dat gres, cand suprafata-suport a statuii construita de mucitorii lui Caligula s-a prabusit. Dupa ce jocurile olimpice au fost interzise in 391 d.Hr de imparatul Teodosius I, fiind considerate practici pagane, templul lui Zeus a fost inchis. Mai tarziu, Olimpia a fost zguduita de cutremure, alunecari de terensi inundatii, iar templul a fost avariat de un incendiu in secolul V d.Hr. Dar, mai devreme, statuia fusese transportata de un grec bogat intr-un palat din Constantinopol. Acolo, ea a supravietuit pana cand a fost distrusa de un incediu sever in 462 d.Hr. In ziua de azi nu mai exista nimic in locul fostului templu decat pietre si buruian, temelia sa si coloanele prabusite.
Fidias a inceput constructia sa in jurul anului 440 i.Hr. Cu ani in urma, el isi dezvoltase o tehnica de a construi statui enorme din aur si fildes. Atelierul lui Fidias din Olimpia inca exista, si coincidenta sau nu, are aceeasi marime si orientatie cu templul lui Zeus. Acolo, el a sculptat si a garvat diferitele bucati ale statuii, inainte de a fi asamblate in tempu. Cand statuia a fost gata, se potrivea perfect in templu. Strabo scria:
"...cu toate ca templul este destul de mare, sculptorul este criticat ca nu apreciat coret proportiile. El l-a facut pe Zeus stand, dar cu capul foarte aproape de tavan, si avem impresia ca, daca Zeus s-ar fi ridicat, ar fi spart tavanul."
Strabo avea dreptate, exceptand faptul ca sculptorul trebuie laudat, nu criticat. Marimea statuii a facut-o asa de minunata. Ideea ca regele zeilor ar putea sa strice acoperisul daca se ridica i-a fascinat pe poeti si istorici. Baza statuii avea 13 m inaltime, echivalentul unei cladiri cu patru etaje. Statuia era atat de inalta incat vizitatorii descriau mai degraba tronul decat corpul lui Zeus. Picioarele tronului erau decorate cu sfincsi si figuri inaripate ale Victoriei. Zeii greci si personajele mitice erau si ele prezente: Apolo, Artemis, si copiii Niobei. Pausanias scria:
"Pe capul sau sunt sculptate crengute de maslin. In mana sa dreapta tine o figurina a Victoriei facuta din aur si fildes... In mana stanga, tine sceptrul impodobit cu un vultur. Sandalele sale sunt facute din aur, la fel si mantia. Pe imbracamintea sa sunt sculptate animale si crini. Tronul este decorat cu aur, pietre pretioase, abanos, si fildes."
Statuia era decorata ocazional cu daruri de la regi si conducatori. Cel mai frumos dar era o mantie de lana, "ornata cu desene si vopsea feniciana", care era daruita de regele sirian Antioh al IV-lea. Existau mai multe copii ale statuii, inclusiv un prototip mare la Cyrene(Libia). Totusi, nici una dintre ele nu a rezistat pana astazi. Reconstituirile mai vechi, cum este cea a lui von Erlach, sunt considerate a fi inacurate. Noi ne putem doar imagina adevarata infatisare a statuii -- cea mai mare sculptura greceasca.