Din cele 7 minuni ale lumii antice, numai una avea un rol practic pa langa eleganta sa arhitecturala: Farul din Alexandria. Pentru marinari, el reprezenta intoarcerea sigura la Marele port. Pentru arhitecti, el insemna chiar mai mult: era cea mai inalta cladire de pe pamant. Iar pentru oamenii de stiinta era oglinda care ii fascina cel mai tare... Oglinda a carei reflexie putea fi vazuta pe o distanta de peste 50 km de tarm.
Locatie
Pe antica insula Pharos, in prezent promontoriu al orasului Alexandria din Egipt.
Istorie
La scurt timp dupa moartea lui Alexandru cel Mare, comandantul sau Ptolemeu Soter a preluat puterea in Egipt. El a asistat la intemeierea orasului Alexandria, stabilindu-si capitala aici. Langa plaja orasului, mai in larg, se afla o mica insula: Pharos. Legenda spune ca numele ei deriva din "Insula faraonului", dar este mai probabil ca numele ei sa fie de origine greaca. Insula era legata de tarm de un pod- Heptastadionul. Din cauza conditiilor de navigare periculoase construirea unui far era necesara. Proiectul a fost conceput si initiat de Ptolemeu Soter in jurul anului 290 i.Hr., dar a fost terminat dupa moartea sa, in timpul domniei fiului sau Ptolemeu Philadelphus. Arhitectul a fost Sostratus, care era contemporan cu Euclid, dar calculele detaliate si accesoriile au fost realizate la Muzeul/Biblioteca din Alexandria. Monumentul a fost dedicat zeilor salvatori: Ptolemeu Soter si sotia sa Berenice. Timp de secole, Farul din Alexandria a fost folosit pentru a indica pozitia portului, folosind lumina focului noapte, iar ziua reflectand razele soarelui. Chiar a aparut inscriptionat pe monedele romane, la fel ca in zilele noastre cand monumente celebre apar pe bancnote. Cand arabii au cucerit Egiptul, ei au admirat Alexandria si bogatia sa. Farul a mai fost mentionat in scrierile lor si in jurnalele calatorilor. Dar noii conducatori au mutat capitala la Cairo, de vreme ce nu aveau nici o legatura cu M. Mediterana. Cand oglinda a fost sparta din greseala, ei nu au pus alta in loc. In anul 956 d.Hr., un cutremur a zguduit Alexandria, cauzand stricaciuni minore farului. Mai tarziu, in anii 1303 si 1323, doua cutremure mai puternice au lasat urme vizibile in zid. Cand faimosul calator arab Ibn Battuta a vizitat Alexandria in 1349, nu a putut intra in ruinele monumentului. Capitolul final din istoria farului a inceput in 1480 cand sultanul egiptean Qaitbay a decis intarirea apararii Alexandriei. El a construit un fort in acelasi loc unde farul a stat odata, folosind pietrele si marmura lui.
Dintre cele 6 minuni disparute, Farul din Alexandria a fost ultimul. Prin urmare avem indicii destul de precise in privinta situarii si infatisarii lui. Documente antice precum cele ale lui Strabo si ale lui Pliniu ce Batran ne dau o descriere amanuntita despre "turn" si despre acoperamantul sau e marmura alba. Ei ne spun cum misterioasa oglinda putea reflecta lumina pana la 10 km departare. Legenda spune ca oglinda erea folosita pentru a detecta si arde corabiile inamice inainte pana sa ajunga la tarm. In 1166, un calator arab pe nume Abou-Haggag Al-Andaloussi a vizitat farul. El a luat numeroase informatii despre el(far), dandu-ne o descriere precisa a structurii, care i-a ajutat pe arheologii moderni sa reconstituiasca monumentul. Era compus din trei parti: parteacea mai de jos era inalta de 55,9m si avea forma cilindrica; partea din mijloc avea 27,45m inaltime, avand o forma octogonala si un diameru de 18,30m; ultima parte, cea mai de sus, masura 7,30m inaltime. Inaltimea totala a cladirii, de la temelie pana in varf, era de 117m, echivalentul unei cladiri cu 40 de etaje. Prin interior se transporta combustibilul necesar intretinerii focului. La ultimul etaj se afla o oglinda ce reflecta razele soarelui ziua, noaptea folosindu-se focul. In antichitate, o statuie a lui Poseidon impodobea varful. Cu toate Farul din Alexandria nu a supravietuit pana astazi, el a influentat modelul arhitectural al farurilor de mai tarziu din bazinul mediteranei. A ifluentat chiar si denumirea acestor cladiri--Far--.