Templul lui Artemis de la Ephesus

 

 

"Dar cand am vazut templul lui Artemis ce se pierdea in nori, celelalte minuni au ramas in umbra, fiindca Soarele insusi nu mai vazuse ceva asa de maret in afara Olimpului." [inscriptie greaca]

Este doar un templu? Cum poate fi pus in rand cu celelalte structuri unice precum Piramida lui Keops, Gradinile suspendate si Colosul din Rhodos? Pentru oamenii care l-au vizitat, raspunsul era simplu. Nu era doar un templu... Era cea mai frumoasa constructie de pe pamant... A fost construit in onoarea zeitei grecesti a vanatorii, naturii salbatice si a fertilitatii. Acesta era Templul lui Artemis de la Efesus.

Locatie

Se afla in orasul antic Efesus, langa orasul modern Selcuk, la aproximativ 50km sud de Izmir in Turcia.

Istorie

Cu toate ca infiintarea templului dateaza inca din secolul VII i.Hr., constructia care a obtinut un loc in lista celor Sapte Minuni a fost construit in jurul anului 550 i.Hr. Cunoscut si ca Marele Templu de Marmura, a fost sponsorizat de regele Lidiei Croesus si a fost proiectat de catre arhitectul grec Chersifron. A fost decorat cu statui din bronz sculptate de cei mai buni artisti ai vremii: Feidias, Polycleitus, Kesilas si Fradmon. Templul era si loc de schimburi si institutie religioasa. Multi ani sanctuarul a fost vizitat de comercianti, turisti, artisti si regi care aduceau omagiu zeitei prin impartirea averii cu ea. Sapaturile arheologice recente au scos la suprafata daruri ale pelerinilor constand in statuiete al zeitei din aur si fildes... cercei, bratari si coliere... bijuterii tocmai din Persia si India. In noaptea de 21 iulie 356 i.Hr., un barbat numit Herostratus a ars templul pana la temelii cu scopul de a ramane celebru. Si chiar a ramas. Destul de curios este ca Alexandru cel Mare a fost nascut in aceeasi noapte. Istoricul Plutarh a scris mai tarziu ca zeita Artemis era "prea ocupata de a se ingriji de nasterea lui Alexandru pentru a trimite ajutoare la templul sau." Peste doua decenii templul a fost reconstruit. Si cand Alexandru Macedon a cucerit Asia Mica, a ajutat la reconstructia templului distrus. Cand Sfantul Pavel a vizitat templul pentru a raspandi crestinismul in primul secol d.Hr., s-a confruntat cu adeptii zeitei Artemis care nu aveau nici un gand sa-si abandoneze credinta. Si cand templul a fost distrus a doua oara de goti in 262 d.Hr., locuitorii orasului Efesus au jurat ca-l vor reconstrui. Dar pana in secolul IV d.Hr., o buna parte din ei s-au crestinat iar templul si-a pierdut importanta. In anul 401 d.Hr. Templul lui Artemis a fost distrus de Sfantul Ion cel Drept. Orasul Efesus a fost apoi abandonat si abia in secolul XIX a fost dezgropat. Sapaturile au scos la suprafata fundatia templului si drumul principal ce ducea la el. Recent, au avut loc incercari de reconstruire a templului, dar numai cateva coloane au fost restaurate.

Descriere

Fundatia templului avea forma dreptunghiulara, similara celor mai multe temple de la vremea aceea. Dar, spre deosebire de alte sanctuare, el era facut din marmura, cu partea frontala decorata, si care dadea intr-o curte spatioasa. Treptele de marmura ce imprejmuiau cladirea duceau la terasa ce avea aproximativ 80x130 metri patrati. Coloanele erau inalte de 20 m si aveau capitoliile de tip ionic. In total erau 127 de coloane, aliniate ortogonal pe toata suprafata platformei, in afara de partea centrala unde era casa zeitei. Templul gazduia multe opere de arta, inclusiv patru statui de bronz ce reprezentau niste amazoane, facute de cei mai rafinati artisti ai vremii. Cand Sfantul Pavel a vizitat orasul , templul era impodobit cu piloni de aur si statuiete de argint, si decorat cu picturi. Nu avem nici un motiv sa nu credem ca statuia zeitei se afla in mijlocul sanctuarului, cu toate ca nu exista nici o dovada a acestui fapt. Descrierile detaliate timpurii ale templului i-au ajutat pe arheologi sa reconstituiasca cladirea. Multe reconstituiri ca cea a lui H. F. von Erlach reprezentau fatada cu o poarta cu patru coloane care nu a existat, de fapt, niciodata. Dar adevarata frumusete a templului consta in detaliile arhitecturale si artistice care vor ramane necunoscute pentru totdeauna.